Voua va e teama de lup?

Incepand din septembrie 2011, Scoala Gimnaziala „Ion Creanga” Suceava este unul dintre partenerii ce lucreaza intr-un parteneriat scolar multilateral Comenius in cadrul programului Long Life Learning 2007-2013, finantat de Comisia Europeana. Sub titlul „Who’s afraid of the big bad wolf? Predators in nature and culture”, proiectul reuneste scoli din Polonia, Romania, Spania, Portugalia, Islanda, Italia, Norvegia, Estonia, Slovacia si Lituania.
Urmarind in principal facilitarea intercunoasterii partenerilor prin intermediul studierii mostenirii naturale si culturale a fiecaruia dintre ei, ca si conferirea dimensiunii europene procesului educational derulat in fiecare dintre scolile partenere, echipe formate din elevi si profesori s-au intalnit, pentru a treia sesiune de lucru, la Giraltovce, in Slovacia, in perioada 24-28 septembrie anul curent.A fost un minunat prilej de a ne intalni prietenii, de acum, din celelalte scoli partenere, oraselul Giraltovce avand astfel, pentru o saptamana, cu vreo 70 de locuitori in plus(fata de cei vreo 4200, cat are in mod normal).
Gazdele, o scoala privata vocationala din acest colt rasaritean de Slovacia, si organizatorii, doi dascali tineri si entuziasti, Jan Kopcak si Andrea Stefancova, ne-au pregatit un program excelent, avand grija sa alterneze activitatile lucrative, subordonate proiectului, cu cele de relaxare, de cunoastere a lumii in care poposiseram. Au fost atat activitati comune, pentru elevi si profesorii insotitori, cat si activitati speciale, pentru fiecare categorie de participanti, solicitand mintea si muschii, serriozitatea si ghidusiile, meditatia si adrenalina.
Am participat, mai intai, la activitati introductive, precum prezentarea si vizitarea scolii, am fost primiti la sediul primariei, unde ni s-a prezentat orasul si regiunea din care face parte, am asistat la o conferinta la care au participat oficialitati, politice si scolare, ale orasului, care ne-au facut o trecere in revista a realizarilor si perspectivei sistemului educational slovac, in general, si a celui din estul tarii, in particular.
Paradise National Park ne-a primit cu o vreme superba, parca anume comandata pentru a ne putea bucura de frumusetile naturii. Ca si cum nu ar fi fost suficient, Tatra Mare, cu alte parcuri nationale, ne-a fermecat in asa fel incat nici nu am simtit cand a trecut o saptamana. Am cautat urme de pradatori pe cararile usor umezite de ploaie, ca si cum s-ar fi stiut ca asa le vom observa mai usor. Am gasit urme de pradatori mai varstnici ori mai tineri(ursi, vulpi, rasi) si am observat modul in care se face numaratoarea efectivelor, cum se stabileste varsta, alimentatia si starea de sanatate a acestora. Calauza noastra, un tanar doctorand in bioecologie, i-a captivat pe copii cu cunostintele si umorul sau. Am invatat sa folosim GPS pentru a crea harti ale spatiilor cercetate, pe care sa le incaracam apoi pe wikiloc. Am escaladat apoi scarile abrupte ale unui traseu turistic fascinant, admirand atat maretia peisajului, cat si amenajarile facute pentru a facilita cunoasterea naturii. Am inotat, parca, in lumina aurie a soarelui generos, de toamna sanatoasa. Ne-am bucurat de prezenta si expertiza unor specialisti de la societatea slovaca de protectie a mediului, care ne-au pus la curent cu problemele cu care se confrunta in general, precum si cu aspecte particulare din viata pradatorilor din prima mare curbura a arcului carpatic. Copiii au fost antrenati in activitati practice in vederea atingerii obiectivelor proiectului si, pentru o mai serioasa motivare, au fost premiati cu dulciuri si rechizite pentru indeplinirea sarcinilor de lucru. Jumatate din cei 10 elevi ai nostri au fost premiati, motiv de reala si intensa bucurie.
Am asistat la un minunat spectacol folcloric traditional si am mancat bunatati slovacesti in mijlocul naturii. Am gustat din produsele traditionale aduse de toti partenerii: rechin, balena, fructe de mare, branzeturi, dulciuri, bauturi traditionale, masline,etc. Romania a avut, ca si datile anterioare, cea mai voluminoasa si mai gustata prezenta: cozonac, zacusca, prajituri de casa, Cotnari, Segarcea si Odobesti, afinata si visinata de la noi, din Bucovina…Nimic n-a ramas…Ba, mai mult, unii parteneri si-au notat soiurile de vin si de bauturi aromate, pentru a le cauta ori recomanda la ei acasa. Doamnele au luat reteta de zacusca, farfuria mare ramanand foarte repede goala. Am primit si am oferit mici cadouri. Din partea noastra au primit tricouri cu logo-ul nostru colorat, CDuri cu imagini si muzica din Bucovina, pliante si cate o mica macheta a unora dintre monumentele noastre UNESCO.
Am participat la tot soiul de concursuri care au apreciat abilitatile practice ale celor mari si celor mici(batut cuie, taiat busteni cu fierastraul etc). Ne-am rasfatat in minunatul Aqua City de la Poprad si am facut rafting cu barci de lemn pe involburatul rau Dunajec ce separa, acum doar teoretic, Slovacia de Polonia. Am calatorit si cu drosca trasa de vanjosi cai de munte ce ne aminteau de caii nostri hutuli si am ascultat, tresarind ca si cum am fi intalnit pe cineva drag din familie, Ciocarlia lui Grigoras Dinicu cantata de un taraf de tigani slovaci undeva la granita slovaco-polona…
Am descoperit numeroase similitudini intre viata cotidiana si cultura slovaca si cea romana. Cazarea copiilor in familii a fost, din nou, o experienta extraordinara ce le-a oferit tuturor sansa de a cunoaste, de a experimenta, de a compara. Pentru unii dintre copiii nostri aceasta a fost prima iesire in lume fara parinti, ceea ce a semanat cu o adevarata aventura. Cum seara cadeau franti de oboseala adunata peste zi, a doua zi dimineata nu mai pridideau sa-si informeze parintii, la telefon, cu toate cate au vazut si facut in ziua precedenta. Copiii nostri, cei mai mici din proiect, au descoperit ca nu sunt cu nimic mai prejos decat colegii lor din Europa, reusind sa se inteleaga si sa colaboreze pentru realizarea sarcinilor de lucru primite in fiecare zi a prezentei noastre in Tatra Mare.
Urmatoarea intalnire de proiect va avea loc in Romania, in perioada 22-26 aprilie 2013 cand, dupa intalnirile din Spania, Portugalia si Slovacia, scoala noastra va avea bucuria-si emotiile inerente- de a fi gazda pentru prietenii europeni. Avem obligatia morala de a face efortul de a ne situa macar la inaltimea programelor la care am asistat pana acum. N-am mai fost in asemenea situatii, dar avem siguranta ca, elevi, profesori si parinti, ne vom achita de aceasta obligatie la cel mai inalt nivel.