Salvaţi Copiii România solicită autorităţilor rectificarea legii privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului

Salvaţi Copiii România a trimis autorităţilor române un document în care solicită modificarea Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, atrăgând atenţia asupra următorilor factori de risc pentru copiii din România:
– existenta unui număr important de copii fără acte de identitate şi lipsa unei proceduri clare de înregistrare.
– Peste 1.300 de copii au fost abandonaţi de părinţi în 2010.
– 350.000 au rămas fără părinţi, aceştia plecând la muncă în străinătate.
– Aproape 76.000 de copii cu vârsta învăţământului primar nu merg la şcoală.
– Numai în primele trei luni ale anului 2011, autorităţile au fost sesizate într-un număr de 2.893 cazuri de abuz asupra copilului. Aproape 40% dintre aceste cazuri reprezintă situaţii de abuz asupra unor copii mai mici de 7 ani.
– Din 8.895 de petiţii primite de Avocatul Poporului în 2010, numai 10 se referă la respectarea “dreptului la învăţătură”.

Totodată, organizaţia a trimis spre analiză, Guvernului şi Parlamentului, o lista de propuneri pentru îmbunătăţirea legii, astfel încât să răspundă mai bine nevoilor actuale ale copiilor din România.
Principalele zone în care este nevoie să se schimbe legislaţia şi să se intervină privesc dreptul la identitate, protecţia copiilor lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate, protecţia copilului împotriva violenţei şi măsurile de protecţie specială cu referire la drepturile şi îndatoririle părinţilor”, declară Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv al organizaţiei Salvaţi Copiii.

Dreptul la identitate – drept fundamental al copilului
Din evidenţele Ministerului Administraţiei şi Internelor (Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date) reiese că în anul 2009 s-au înregistrat 1.596 acte de naştere întocmite în baza hotărârilor judecătoreşti prin care s-a dispus înregistrarea tardivă a naşterii, iar la finalul anului 2009, un număr de 550 de copii nu aveau naştere înregistrată în registrele de stare civilă. Din datele organizaţiei Salvaţi Copiii, rezulta că între 5-7% din copiii cu care se lucrează nu au acte de identitate. Asistenţii Salvaţi Copiii au depistat , în comunităţile rurale sărace şi chiar în anumite zone urbane, un număr mare de copii fără identitate, a căror naştere nu fusese înregistrată.
Deşi legea stipulează clar dreptul copilului la stabilirea şi păstrarea identităţii (art. 8 alin. 1 din Legea 272/2004), precum şi obligaţia statului de a lua măsuri de urgenţă pentru a restabili identitatea copilului în cazul în care ea nu există, în practică, nerespectarea obligaţiei de a lua măsuri pentru a stabili identităţile copiilor nu are nicio consecinţă.
Soluţia propusă de Salvaţi Copii este stabilirea unei instituţii unice care să aibă obligaţia de a iniţia şi coordona procesul de stabilire a identităţii copiilor, instituţie care să fie Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului. Această măsura a fost propusă întrucât în prezent responsabilitatea este împărţită între mai multe instituţii ale statului, ceea ce duce la lipsa unor măsuri clare, în termenul stabilit de lege. De asemenea, gratuitatea expertizei medico-legale necesară pentru înregistrarea naşterii copilului trebuie generalizată.

Protecţia copiilor lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate
Peste 85.576 de copii cu părinţii plecaţi în străinătate erau declaraţi la Direcţia Generală Protecţia Copilului la 31 martie 2011. Aproape 30% din aceşti copii aveau ambii părinţi plecaţi, iar aproape 13% aveau singurul părinte susţinător plecat, ceea ce înseamnă că aproximativ 42% din copii au rămas fără părinţi, majoritatea fiind lăsaţi în grija rudelor până la gradul IV, fără nicio măsură de protecţie
Conform altor statistici, datele reale indică o situaţie mult mai gravă – peste 350.000 de copii au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate, arată un studiu Unicef, care precizează că 50% din aceşti copii au vârste până în 10 ani. Un alt studiu, de această dată al Fundaţiei Soros, arată că 170.000 de elevi din clasele V-VIII au cel puţin un părinte plecat la muncă în străinătate.
Fenomenul migraţiei afectează cel puţin 5-10% din copii din România, motiv pentru care Salvaţi Copiii propune introducerea unui capitol separat privind protecţia acestor copii, capitol de lege care să preia o parte din reglementările ordinului 219/2006 al fostei ANPDFDC privind activităţile de identificare, intervenţie şi monitorizare a copiilor care sunt lipsiţi de îngrijirea părinţilor pe perioada în care aceştia se află la muncă în străinătate.

Măsurile de protecţie specială cu privire la drepturile şi îndatoririle părinteşti
În prezent, aproape 67.000 de copii se află în grija statului. Numai în 2010 peste 1300 de copii au fost abandonaţi în maternităţi şi alte unităţi sanitare.
Forma actuală a legii prevede că, în cazul copiilor abandonaţi şi al celor din centre de plasament, drepturile părinteşti sunt îndeplinite de preşedintele consiliului judeţean, respectiv de primarul municipiului Bucureşti. Pentru a evita apariţia unor probleme, Salvaţi Copiii recomandă ca drepturile părinteşti privitoare la persoana copilului să fie îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau şeful serviciului de tip rezidenţial, iar drepturile privind bunurile copilului să fie exercitate de Comisia pentru Protecţia Copilului.

Obligaţia părinţilor de a înscrie copilul la şcoală
După anul 2000, abandonul şcolar în ciclul primar şi gimnazial a crescut de trei ori, de la 0,6% la 2,0%, 40.000 copiii părăsind anual şcoala, majoritatea în mediul rural, deşi dezvoltarea economică înregistrată în aceeaşi perioadă ar fi trebuit să constituie un factor esenţial de modernizare a învăţământului. Nu de puţine ori, în sate şi comune, interesul agricol s-a aflat pe primul plan, în defavoarea frecventării şcolii de către copii. Este vorba de abandonul şcolar temporar, în perioadele în care părinţii au nevoie de ajutorul copiilor în agricultură.
Un motiv serios de îngrijorare este reprezentat de amploarea fenomenului de neînscriere la şcoală. Statistici ale UNESCO indicau în cazul României, pentru anul 2009, o rată netă de participare şcolară (conformă cu vârsta) pentru ciclul primar de 90%. Din analiza coroborată a datelor statistice provenind de la Institutul Naţional de Statistică şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reiese că aproape 76.000 de copii care, conform vârstei, ar fi trebuit să frecventeze învăţământul primar, nu mergeau la şcoală. Cu alte cuvinte, în România, aproape 1 din 10 copii cu vârsta şcolii primare nu merge la şcoală.
În Strategia Europa 2020 a UE, una din ţintele principale este reducerea ratei de părăsire timpurie a educaţiei la cel mult 10%. În 2009, în România, această rată era de 16,6 % raportat la o medie europeană de 14,4 % (rata de părăsire timpurie a educaţiei reprezentând proporţia persoanelor între 18 şi 24 de ani care au absolvit cel mult gimnaziul). Raportat la segmentul 25-64 de ani, în 2010, in Romania situaţia pare a fi şi mai gravă, peste un sfert din populaţie absolvind cel mult gimnaziul.
Alături de alte metode de stimulare a participării şcolare, Salvaţi Copiii consideră că părinţii trebuie constrânşi să-şi schimbe atitudinea faţă de educaţia şcolară a copiilor lor şi propune condiţionarea acordării unor servicii sociale de frecvenţa şcolară a copiilor. Aceste servicii trebuie să constituie drepturi care aparţin părinţilor (de ex., venit minim garantat) şi nu copiilor (alocaţia de stat).

Înfiinţarea instituţiei “Avocatul Copilului”
Statul român a ratificat Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului în 28 septembrie 1990 angajându-se, astfel, să ia toate măsurile legislative, administrative şi să aplice politicile sociale necesare pentru implementarea drepturilor aşa cum sunt ele stipulate in Convenţie. Una din aceste politici este punerea la dispoziţia copiilor şi părinţilor lor a unor modalităţi concrete de adresare a plângerilor şi petiţiilor cu privire la raporturile lor cu administraţia publică.
Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului, examinând, în 2009, al treilea şi al patrulea raport periodic al Guvernului României, a recomandat crearea instituţiei Avocatului Copilului. Comitetul şi-a manifestat îngrijorarea cu privire la faptul că Avocatul Poporului nu îndeplineşte criteriile stabilite în principiile de la Paris şi a notat faptul că existenţa acestei instituţii nu este cunoscută, în special în rândul copiilor şi tinerilor.
Salvati Copiii a propus şi alte modificări ale legii referitoare la problematici precum, gratuitatea expertizei medicale, copiii cetăţeni români aflaţi în străinătate neînsoţiţi, tratarea copilului cu respect de către cadrele didactice, dreptul de a consimţi asupra adopţiei al părinţilor decăzuţi din drepturi sau al părinţilor cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti şi altele.

Varianta integrală a documentului cu propuneri o puteţi găsi la www.salvaticopiii.ro