Proiectul

Proiectul presupune un demers evaluativ mult mai amplu decât investigaţia. Proiectul începe în clasă, prin definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, eventual şi prin începerea rezolvării acesteia – se continuă acasă pe parcursul a câtorva zile sau săptămâni, timp în care elevul are permanente consultări cu profesorul şi se încheie tot în clasă, prin prezentarea în faţa colegilor a unui raport asupra rezultatelor obţinute şi, dacă este cazul, a produsului realizat. Ca şi investigaţia, proiectul are mai multe etape şi poate fi realizat individual sau în grup.

Etapele proiectului presupun direcţionarea eforturilor elevilor în două direcţii la fel de importante din punct de vedere metodologic şi practic: colectarea datelor şi realizarea produsului. Fiecare direcţie conţine elemente care conferă specificitate proiectului în funcţie de disciplina pe care o vizează.

Printre capacităţile elevilor posibil de evaluat prin intermediul acestei metode se pot enumera :

  • adecvarea metodelor de lucru şi a instrumentarului ales la obiectivele pro-puse prin proiect;
  • folosirea corespunzătoare a materialelor şi a echipamentelor din dotare;
  • oferirea unei soluţii corecte (rezolvarea de probleme);
  • realizarea cu acurateţe a produsului, din punct de vedere tehnic;
  • posibilitatea generalizării problemei/soluţiei;
  • prezentarea proiectului.

Proiectul ca instrument de evaluare poate lua forma unei sarcini de lucru individuale sau de grup, ţinând cont şi de faptul că o bună parte a activităţii presupuse de acesta poate fi realizată şi în afara orelor de curs.

Alegerea temei pentru proiect poate fi făcută de către profesor sau poate aparţine elevului însuşi. Indiferent cine este cel care decide asupra tematicii proiectului, există câteva întrebări care ţin de dimensiunea evaluativă şi cărora trebuie să li se răspundă înainte de realizarea proiectului în sine.

  • Pe ce anume se va centra demersul evaluativ? Pe proces, pe produsul final sau vor fi luate în consideraţie ambele perspective? Este vreuna dintre ele mai importantă din punct de vedere al evaluării în contextul particular dat?
  • Care va fi rolul profesorului? Va avea acesta un rol de consilier permanent al elevului pe tot parcursul realizării proiectului, va fi doar evaluatorul final sau coordonatorul întregii activităţi?
  • Care este statutul resurselor implicate în derularea proiectului? Sunt puse la dispoziţia elevului de la începutul activităţii sau trebuie să fie identificate de către acesta şi utilizate adecvat? Resursele sunt comune pentru toţi elevii în realizarea aceluiaşi proiect etc.?
  • Există o anumită structură a proiectului propusă/impusă de către profesor? Este aceasta o opţiune de organizare şi structurare care aparţine în exclusivitate elevului? Există anumite caracteristici ale produsului final al proiectului pe care trebuie să le îndeplinească toţi elevii?

În demersul de realizare a unui proiect următorii paşi sunt foarte important de urmărit:

  • stabilirea domeniului de interes;
  • stabilirea premiselor iniţiale — cadru conceptual, metodologic, datele generale ale investigaţiei/anchetei;
  • identificarea şi selectarea resurselor materiale;
  • precizarea elementelor de conţinut ale proiectului.

Exemplul pe care îl vom prezenta în continuare ca modalitate de obiectivare a acestor paşi în realizarea unui proiect va avea ca domeniu de referinţă disciplinele socio-umane.

Raportat la primul aspect invocat anterior şi care viza clarificarea ariei de interes, primul element care trebuie avut în vedere de către elev este acela de a aprecia relevanţa scopului/obiectivelor pe care şi le propune proiectul din perspectiva adecvării la specificul ariei curriculare/disciplinei respective. Abia după aceea, atenţia poate fi concentrată asupra unui aspect particular din contextul domeniului de interes.

Spre exemplu, poate fi propusă o temă generală circumscrisă ariei tematice a disciplinelor socio-umane, sub denumirea de „Imaginea de sine şi reprezentările reciproce dintre indivizi în societate”. Această temă poate include ca elemente de studiu următoarele:

  • „Atitudinea tinerei generaţii faţă de valorile promovate de societatea contemporană”;
  • „Conflictul dintre generaţii”;
  • „Problema implicării şi a reasponsabilităţii în soluţionarea problemelor sociale” etc.

În pasul următor, când există deja conturată aria de interes şi tema specifică de studiu, autorul proiectului trebuie să gândească asupra tipului de informaţii asupra căruia doreşte să-şi centreze analiza. Cel mai simplu mod de a rezolva această problemă este de a stabili un set de întrebări esenţiale, care pot deveni în acelaşi timp şi elemente-cheie în jurul cărora se poate centra conţinutul proiectului. Răspunsurile la aceste întrebări sprijină elevul în clarificarea cadrului general de acţiune, precum şi a perspectivei de abordare a temei stabilite.

Informaţia utilă pentru identificarea şi selectarea resurselor materiale se poate colecta fie din surse secundare (lucrări de specialitate, articole, alte materiale/documente scrise), fie din surse primare (informaţia obţinută în urma observării sistematice, a interviurilor, a anchetelor etc.).

Elementele de conţinut ale proiectului se pot organiza după următoarea structură:

(i) Pagina de titlu pe care, de obicei, se consemnează tema proiectului, numele autorului, şcoala, perioada în care s-a elaborat proiectul;

(ii) Cuprinsul proiectului care prezintă titlurile capitolelor şi subcapitolelor pe care se structurează lucrarea;

(iii) Introducerea care include prezentarea cadrului conceptual şi metodologic căruia i se circumscrie studiul temei propuse;

(iv) Dezvoltarea elementelor de conţinut, a capitolelor şi subcapitolelor care oferă substanţă şi fundament analizei iniţiate;

(v) Concluziile care sintetizează elementele de referinţă desprinse în urma studiului temei respective, sugestii/propuneri de ameliorare a aspectelor vulnerabile semnalate;

(vi) Bibliografia;

(vii) Anexa care poate include toate materialele importante rezultate în urma aplicării unor instrumente de investigaţie (grafice, tabele, chestionare, fişe de observaţie etc.) şi care susţin demersul iniţiat.

Pentru realizarea unei evaluări cât mai obiective a proiectului trebuie avute în vedere câteva criterii generale de evaluare, criterii care ţin de aprecierea calităţii proiectului (sau de calitatea produsului), pe de o parte, şi altele care ţin de calitatea activităţii elevului (sau de calitatea procesului), pe de altă parte. Fiecare dintre cele două categorii de criterii obiectivează aspecte concrete care vizează modul de realizare şi prezentare a unui proiect şi care vor fi menţionate in continuare.

Criterii generale de evaluare a proiectului

Criterii care vizează calitatea proiectului (calitatea produsului)

  1. Validitatea proiectului sau măsura în care acesta, prin modul de concepere şi dezvoltare, se adecvează temei abordate de către autor. Se urmăreşte nivelul la care proiectul reuşeşte să acopere unitar şi coerent, logic şi argumentat, câmpul tematic pe care şi l-a propus să-l exploreze.
  2. Completitudinea proiectului reflectată în completitudinea modului de abordare a temei ce face obiectul studiului său. Se urmăreşte modul în care au fost valorizate în cadrul proiectului conexiunile şi perspectivele interdisciplinare, competenţele şi abilităţile de ordin teoretic şi practic şi maniera în care acestea se regăsesc în conţinutul ştiinţific.
  3. Elaborarea şi structurarea proiectului, criteriu care vizeazăevidenţierea competenţelor demonstrate de către elev in elaborarea proiectului (acurateţea şi rigurozitatea demersului ştiinţific, logica şi argumentarea ideilor, coerenţa internă, corectitudinea ipotezelor şi concluziilor etc.).
  4. Calitatea materialului utilizat de către elev în realizarea proiectului se raportează direct la relevanţa conţinutului ştiinţific, la semnificaţia şi acurateţea datelor colectate, precum şi la opţiunea motivată pentru o strategie sau alta de prelucrare şi analiză a datelor.
  5. Creativitatea, ca şi criteriu general în evaluarea calităţii proiectului, vizează gradul de noutate pe care îl aduce proiectul respectiv în abordarea tematicii propuse sau în soluţionarea problemelor generate pe parcursul elaborării proiectului. Prin intermediul acestui criteriu se urmăreşte măsura în care elevul optează pentru o strategie de lucru clasică, tradiţională în finalizarea demersului său ştiinţific, sau pentru o strategie inedită, originală, inovativă.

Criterii care vizează calitatea activităţii elevului (calitatea procesului)

  1. Raportarea elevului la tema proiectului. Acest criteriu se referă la modul în care elevul a răspuns prin structurarea şi conţinutul proiectului său, cadru-lui tematic în care acesta se circumscrie. Întrebarea la care trebuie să răspundă profesorul evaluând proiectul respectiv este dacă şi în ce măsură elevul a înţeles sarcina pe care a avut-o de realizat, dacă şi în ce măsură a făcut ceea ce trebuie sub aspectul validităţii şi relevanţei abordării temei proiectului.
  2. Performarea sarcinilor vizează, în fapt, nivelul de performanţă la care se plasează elevul în realizarea diferitelor părţi componente ale proiectului. Acest criteriu se poate corela foarte bine cu cel referitor la elaborarea şi structurarea proiectului, având în centrul atenţiei valorizarea competenţelor şi abilităţilor elevului implicate în realizarea proiectului.
  3. Documentarea constituie un alt criteriu esenţial pentru evaluarea activităţii elevului în elaborarea proiectului. Există şi aici câteva elemente care trebuie luate în considerare. Documentarea a fost realizată în totalitate de către elev sau acesta a fost sprijinit permanent de către profesor? Documentarea presu-pune, printre altele şi identificarea bibliografiei necesare. Această bibliografie a fost identificată de către elev în mod independent sau a fost furnizată de către profesor? Bibliografia aferentă proiectului se adecvează temei, este relevantă pentru câmpul tematic respectiv? Include elemente de referinţă? A fost prelucrată corespunzător printr-un efort de elaborare şi regândire a ideilor sau este o simplă compilaţie care se regăseşte în conţinutul proiectului? Sunt numai câteva întrebări asupra cărora profesorul trebuie să reflecteze în evaluarea proiectului prin raportare la criteriul menţionat.
  4. Nivelul de elaborare şi comunicare reprezintă unul dintre criteriile în funcţie de care se realizează analiza de conţinut a proiectului. Nivelul de comunicare pe care îl evidenţiază elevul în momentul prezentării proiectului poate să se situeze, fie într-un plan empiric, factual, ceea ce presupune o simplă enumerare a problemelor vizate de conţinutul tematic, fie într-un plan analitic, al explicaţiei argumentate sau într-unul de ordin evaluativ care apelează la judecăţi de va-loare şi aprecieri personale în susţinerea punctelor de vedere şi a opiniilor. Forţa comunicării este sporită de utilizarea în prezentarea proiectului a desenelor sau a altor elemente de grafică, care pot accesibiliza informaţia oferită, precum şi de acurateţea realizării calculelor în anumite etape ale proiectului.
  5. Greşelile sau, mai bine zis, tipul acestora poate constitui un criteriu semnificativ în aprecierea proiectului. Pornind de la nivelul la care se pot manifesta greşelile (conţinut ştiinţific sau prezentare) şi până la identificarea practică a tipurilor frecvente de greşeli apărute (scuzabile, acceptabile sau fundamentale), analiza acestor greşeli poate oferi suficiente argumente profesorului în întregi-rea imaginii pe care şi-o construieşte despre proiect şi realizarea sa în ansamblu.
  6. Creativitatea se manifestă şi sub aspectul calităţii activităţii elevului din punct de vedere personal, reflectându-se în produse originale care poartă amprenta efortului şi/sau „inspiraţiei” autorului de proiect. Originalitatea stilului său, pusă în valoare în etapele realizării proiectului sau în momentul prezentării acestuia, conduce la aprecierea în consecinţă a produsului final: proiectul.
  7. Calitatea rezultatelor, din perspectiva valorificării proiectului în sfera practică a activităţii, conferă un anumit grad de utilitate proiectului în sine şi activităţii desfăşurate de către cel care l-a realizat. Aplicabilitatea rezultatelor asigură proiectului confirmarea practică a ideilor şi a strategiei utilizate în elaborarea sa.

În termeni mult mai generali, criteriile evocate anterior ca model pentru evaluarea unui proiect pot fi structurate şi altfel, sub forma unor criterii mult mai sintetice, cu un nivel de acoperire mult mai mare.

Exemplu de structurare a criteriilor de evaluare a unui proiect:

  • Stabilirea scopului/obiectivelor proiectului şi structurarea conţinutului;
  • Activitatea individuală realizată de către elev (investigaţie, experiment, anchetă etc.);
  • Rezultate, concluzii, observaţii. Aprecierea succesului proiectului în termeni de eficienţă, validitate, aplicabilitate etc.
  • Prezentarea proiectului (calitatea comunicării, claritate, coerenţă, capacitate de sinteză etc.);
  • Relevanţa proiectului (utilitate, conexiuni interdisciplinare etc.).

Opţiunea pentru modul de definire a criteriilor de evaluare a unui proiect aparţine în ultimă instanţă profesorului, în funcţie de nivelul de generalitate la care acesta doreşte să-şi plaseze demersul evaluativ.

Strategia de evaluare a proiectului, care este una de tip holistic, trebuie la rândul ei să fie clar definită prin criterii negociate sau nu cu elevii, astfel încât să valorizeze efortul exclusiv al elevului în realizarea proiectului.