Prevenirea violenței asupra personalului din sectorul educațional

Violența în cadrul școlilor și a altor instituții educaționale creează o îngrijorare crescândă. Rezultatele unui studiu al UE din anul 2000 arată că 4% dintre angajați au fost expuși violenței în muncă (din interiorul sau din afara locului de muncă) și, în plus, 12% dintre angajații în sectorul educațional au raportat că au fost supuși intimidării

Ce este violența în muncă?

Violența în muncă este reprezentată de orice incident, prin care o persoană este abuzată, amenințată sau atacată la locul ei de muncă, și care îi pune în pericol securitatea, sănătatea, starea de bine sau performanța în muncă.

Violența în muncă include insulte, amenințări sau agresiuni fizice sau psihologice exercitate de persoane din afara organizației împotriva unei persoane la locul ei de muncă. Poate avea și o dimensiune rasială sau sexuală. Violența asupra personalului reprezintă o problemă de securitate și sănătate profesională și trebuie abordată la nivel organizațional. Nu este o problemă individuală.

Orice act de violență apare, în general, într-o situație în care există o stare de tensiune sau presiune intensă ori mocnită fiind implicate probleme personale. Un conflict, care nu a fost rezolvat în mod adecvat, poate evolua spre violență.

Angajații din sectorul educațional pot fi ei înșiși victime ale violenței, deoarece agresorii îi văd ca „reprezentanți” ai instituției sau ai sistemului. Elevi, foști elevi, părinți, vizitatori sau intruși se pot manifesta violent împotriva personalului din sectorul educațional. Nu numai profesorii au de suferit datorită violenței, ci și pedagogii, personalul de întreținere, de asigurare a curățeniei, bucătarii, secretarele și alt personal angajat din acest sector.

Activități cu risc ridicat

Angajații sunt mai expuși la riscul violenței dacă slujba lor include:

■ relația directă cu elevii și / sau tutorii acestora;

■ munca până la ore târzii sau izolată;

■ vizite în afara incintei sau la domiciliu; sau

■ munca cu copii cu nevoi speciale.

 

Consecințele violenței

Violența în sectorul educațional nu afectează numai victimele directe, ci și pe alți indivizi care împart același mediu (personal, copii și tineri). Reacția oamenilor, fie victime, fie observatori, la actele de violență poate depinde de personalitatea lor, de strategiile de coping, de mediul fizic și de normele și regulile din organizație. Răspunsurile imediate pot fi pasive (de acceptare sau de evitare) sau active (de negare, de apărare fizică).

Consecințele pentru individ ale actelor de violență pot include:

■ rănire fizică

■ stres

■ trauma emoțională

■ sentimente de neajutorare

■ pierderea motivării.

Consecințele pentru angajator/organizație includ:

■ fluctuație crescută a personalului

■ creșterea absenteismului și a absențelor datorate îmbolnăvirilor

■ costuri de asigurare ridicate.

 

Evaluarea riscului, prevenire și protecție

Angajatorii trebuie să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea angajaților și să acționeze pentru prevenirea și controlul acestor riscuri(3). Acest proces poate fi împărțit într-o serie de pași:

■ Planificați evaluarea prin consultare cu personalul;

■ Identificați riscurile;

■ Decideți cine ar putea fi afectat, cum și unde;

■ Evaluați nivelul de risc și decideți asupra acțiunilor;

■ Acționați pentru eliminarea sau reducerea riscului;

■ Monitorizați și reconsiderați acțiunile.

Școlile au responsabilitatea socială de a susține principiile de demnitate și respect. Angajatorii au, de asemenea, datoria legală de a preveni violența. Sunt importante politicile formale ale școlilor și atitudinile de management.

Implementarea unor primi pași (cum ar fi dezvoltarea unei politici referitoare la violență, proceduri de raportare, formare și educare) poate să ajute, în timp, la dezvoltarea unui climat organizațional pozitiv, în care accentul să fie plasat pe securitatea și demnitatea oamenilor. Se întâlnește în mod obișnuit neraportarea în totalitate a incidentelor violente, mascându-se astfel extinderea reală a problemei.

Violența poate fi cauzată de factori complecși, sociali, organizaționali sau ambientali și, deci, nu există o singură soluție în rezolvarea problemei. Prevenirea se desfășoară pe două planuri: cel al prevenirii apariției actelor de violență și cel al sprijinirii victimei(lor) în caz de incident. Soluțiile preventive trebuie implementate după realizarea evaluării riscurilor, utilizând informații de la și în cooperare cu autoritățile în domeniu, dacă este necesar.

 

Checklist 1: Prevenirea violenței asupra personalului

Conceperea ambianței

✓ Pot fi îmbunătățite vizibilitatea și iluminatul, acolo unde există riscul violenței?

✓ Poate fi mai bine controlat accesul la locul de muncă și poate fi îmbunătățită vizibilitatea în zona intrărilor, pentru a permite verificarea vizitatorilor?

✓ Pot fi înlocuite uneltele, instrumentele, echipamentul și mobilierul, care ar putea fi utilizate ca arme?

✓ Pot fi îmbunătățite măsurile de securitate fizică (ex.: alarmele)?

✓ Poate fi asigurat un mediu fizic favorabil (ex.: culori, climatizare)?

Controale administrative

✓ Poate fi îmbunătățită și mai bine prezentată politica anti-violență?

✓ Sunt informați personalul, părinții și elevii despre drepturile și responsabilitățile lor?

✓ Există un comitet de securitate și sănătate în muncă, în care să se abordeze problema violenței?

✓ Există proceduri corespunzătoare pentru cazul în care apare un incident? Când au fost ele revizuite ultima dată? Este adecvat modul de păstrare a evidențelor și sunt revăzute periodic rapoartele, în scopul identificării modelelor de riscuri?

✓ Poate fi îmbunătățită comunicarea dintre angajați și conducere referitoare la problema violenței?

✓ Există o acoperire corespunzătoare a problemei violenței în activitatea de evaluare a riscurilor?

✓ Au fost adoptate practici de securitate (ex.: escortarea colegilor, mai ales când se lucrează până seara târziu; supravegherea elevilor de către doi membri ai personalului, dacă este posibil)?

✓ Este prevăzut un efectiv corespunzător de personal în raport cu numărul elevilor, pentru a asigura securitatea personalului?

✓ Poate coopera personalul în dezvoltarea propriilor metode de muncă?

✓ Există structuri – suport (ex.: servicii de consiliere)?

✓ Este prevăzută existența unor servicii de psihologie educațională pentru informare și consiliere?

✓ Cum sunt supravegheați vizitatorii în incinta școlii?

Strategii comportamentale

✓ Sunt instruiți angajații și elevii în sensul răspunsului non-violent și al rezolvării conflictelor?

✓ Există o instruire privind recunoașterea actelor de violență potențială de la primele lor semne?

✓ Sunt implicați elevii și părinții în dezvoltarea unei politici de toleranță – zero la violență, limbaj și comportament discriminatoriu, agresiune si hârțuire?

✓ Este încurajată dezvoltarea sentimentului de solidaritate și cooperarea?

Conștientizare și parteneriate

✓ Sunt implicate autoritățile din domeniu în programe naționale relevante pentru creșterea conștientizării?

✓ Există cooperare între personalul școlilor, guvernanți, părinți, elevi, autorități din domeniu și sindicate?

✓ Sunt încurajate atitudinile pozitive, toleranța și respectul față de ceilalți?

✓ Sunt diseminate informațiile referitoare la bunele practici?

 

Checklist 2: Reducerea la minimum a efectelor dăunătoare ale incidentelor violente

Este important să existe proceduri bine cunoscute și care să fie aplicate în cazul oricărui incident violent, cu scopul prevenirii suferinței ulterioare a victimei și al limitării daunei suferite. În acest cadru, este important ca:

✓ persoana care a fost victima violenței sau a fost martoră la un act de violență să nu fie lăsată singură în orele următoare evenimentului;

✓ conducerea să se implice, să fie înțelegătoare și să susțină victima;

✓ suportul psihologic să se acorde victimei atât imediat după eveniment cât și mai târziu, în cazul stresului post-traumatic;

✓ victima să primească sprijin în îndeplinirea procedurilor administrative și legale necesare (ex.: cum să raporteze incidentul);

✓ să fie informați ceilalți angajați;

✓ să fie revăzute evaluările de risc pentru identificarea măsurilor suplimentare necesare.