Itemi subiectivi

Itemii subiectivi solicită din partea subiectului evaluat un răspuns, care este foarte puţin orientat în elaborarea sa prin structura sarcinii sau care nu este deloc orientat. Astfel, respondentul va decide singur care sunt elementele pe care le va include în răspunsul său şi care nu, ce lungime va avea acest răspuns (în unele cazuri). Sunt numiţi şi itemi „subiectivi”, datorită situării la polul opus itemilor obiectivi din punct de vedere al obiectivităţii în corectare şi notare; în alte sensuri, această denumire ar putea părea oarecum improprie, subiectivitatea neintervenind nici în formularea sarcinii, nici în modul concret de corectare, schema de corectate şi notare încercând să atenueze acest posibil risc şi să crească nivelul fidelităţii.

Caracteristici generale

  • reprezintă o categorie de itemi necesar a fi utilizaţi numai atunci când se doresc evaluate rezultate complexe ale învăţării, abilităţi de tip analiză, argumentare, sinteză, organizare a demersului sau a discursului şi când nu putem utiliza în acelaşi scop alt format de itemi;
  • numărul itemilor cu răspuns deschis posibil de inclus într-un test este relativ mic, din cauza timpului lung necesar pentru construirea răspunsurilor; deci, gradul de acoperire a domeniului evaluat nu este foarte mare;
  • corectarea şi notarea nu prezintă un grad mare de obiectivitate, existând în general variaţii între scorurile acordate de diferiţi corectori;
  • de exemplu, un singur eseu este considerat insuficient pentru a oferi o mă-sură acceptabilă a abilităţii de a scrie sau de a susţine un argument;
  • sunt relativ simplu de proiectat, necesitând în schimb un timp mai îndelungat pentru corectare şi notare; din acest punct de vedere, informaţiile obţinute din analiza rezultatelor nu pot fi utilizate imediat în procesul educaţional.

Domenii de utilizare

  • sunt proiectaţi şi utilizaţi pentru obiective şi situaţii de evaluare în care interesează în mod deosebit demersul subiectului în producerea unui răspuns, nu întotdeauna unul singur posibil sau corect;
  • măsoară abilităţi de nivel înalt, rezultate complexe ale învăţării, în cadrul majorităţii disciplinelor;
  • sunt cei mai adecvaţi pentru măsurarea abilităţii de exprimare în situaţii în care nu există limită de spaţiu şi răspunsul se poate formula în modul ales de respondent.

Reguli de proiectare

  • întrebarea formulată trebuie să fie adecvată obiectivului de evaluare vizat, adecvată de asemenea populaţiei căreia i se adresează (interesantă, capabilă să stimuleze un răspuns cât mai apropiat de adevărata măsură a abilităţilor vizate ale subiecţilor);
  • în măsura în care este posibil şi se adecvează obiectivului de evaluare, este preferată utilizarea itemilor care oferă o orientare a răspunsului subiectului, în termeni de dimensiuni ale răspunsului aşteptat, criterii de evaluare ale acestui răspuns.

Modalităţi de corectare şi notare

Având în vedere principalele scopuri ale etapei corectării şi notării – reducerea erorii în apreciere dar şi posibilitatea extinderii informaţiei rezultate din evaluare pentru îmbunătăţirea feedback-ului – modalităţile de corectare şi notare pot îmbrăca două forme:

  • analitic: constă în agregarea punctelor acordate pentru diferite elemente discrete ale răspunsului aşteptat;
  • holistic: constă în formularea unei judecăţi globale asupra răspunsului acordat, în conformitate cu anumite criterii de evaluare sau descriptori de performanţă, sau prin simpla încadrare într-o anumită categorie prin compararea răspunsurilor între ele.