Itemi de completare

O varietate a tehnicii răspunsului scurt o constituie itemii de completare, solicitând persoanei evaluate producerea unui răspuns care să completeze o afirmaţie incompletă sau un enunţ lacunar şi să îi confere valoare de adevăr. Diferenţa de formă a cerinţei constă în faptul că în primul caz sarcina este formulată printr-o întrebare directă, în timp ce în al doilea caz este vorba despre o afirmaţie incompletă, răspunsul încadrându-se în contextul-suport oferit. Caracteristicile generale, domeniile de utilizare şi modalităţile de corectare şi notare sunt aceleaşi ca şi pentru itemii cu răspuns scurt. în mod specific, intervin câteva reguli de proiectare.

Reguli de proiectare

  • spaţiile libere de dimensiuni variabile pot sugera, prin lungimea lor, răspunsul aşteptat;
  • excesul de spaţii albe în itemii de completare poate duce la pierderea sensului enunţului oferit spre analiză şi completare, precum şi la obţinerea altor răspunsuri corecte decât cele aşteptate;
  • spaţiul liber furnizat pentru producerea răspunsului trebuie să fie adecvat lungimii aşteptate a acestuia, fără a da indicii asupra răspunsului corect. Astfel, în cazul mai multor itemi cu răspuns scurt succesivi, este recomandat ca spaţiile pentru răspunsuri să aibă lungimi egale;
  • în cazul itemilor de completare, nu este indicată utilizare drept suport a unor texte existente în manualele şcolare. Consecinţele nerespectării acestei cerinţe ar fi încurajarea memorării, dar şi testarea unor capacităţi şi abilităţi diferite de cele vizate de fapt.