Itemi cu alegere duală

Sunt itemi pentru care elevul evaluat este solicitat să selecteze un răspuns corect din două răspunsuri posibile oferite.

Caracteristici generale

  • se pot utiliza pentru evaluarea unei game destul de largi de obiective şi de niveluri ale abilităţilor vizate, deşi în practica evaluativă curentă sunt utilizaţi mai ales pentru evaluarea cunoştinţelor factuale;
  • pot îmbrăca formate diferite, dar care funcţionează pe acelaşi principiu: selectarea unui răspuns de tipul: adevărat/fals, corect/greşit, da/nu;
  • pot fi testate multe întrebări într-un timp relativ scurt, asigurând o bună acoperire a conţinuturilor investigate;
  • necesită un interval de timp relativ mic pentru răspuns;
  • nu ocupă un spaţiu foarte mare în economia testului;
  • asigură o fidelitate mare, având un singur răspuns corect, care poate fi apreciat şi notat fără riscul unor erori sau diferenţe între corectori;
  • există o şansă relativ mare ca elevul să ofere răspunsul corect prin ghicirea acestuia (50% şansă de ghicire), situaţie care poate fi atenuată prin utilizarea unui număr semnificativ de itemi de acest tip într-o probă de evaluare;
  • nu permit utilizarea informaţiilor obţinute în scop diagnostic, simpla recunoaştere a faptului că o afirmaţie este falsă neaducând un plus de informaţie asupra gradului de stăpânire a obiectivului vizat.

Domenii de utilizare

  • sunt utilizaţi pentru majoritatea disciplinelor, fiind relativ uşor de proiectat;
  • sunt proiectaţi pentru contexte evaluative şi domenii specifice de conţinuturi în care pot fi formulate probleme care sunt fără echivoc adevărate sau false, corecte sau incorecte;
  • pot acoperi o gamă largă de obiective şi rezultate ale învăţării, dintre care menţionăm:
    • generalizări într-un anumit domeniu;
    • comparaţii între concepte;
    • afirmaţii cauzale sau condiţionale;
    • relaţii între două evenimente, concepte, principii;
    • explicaţii privind apariţia unor fenomene;
    • explicaţii ale unor concepte şi fenomene;
    • predicţii asupra unor fenomene, evenimente;
    • etape într-o procedură/proces;
    • calcule numerice (aplicarea unor proceduri);
    • evaluarea unor afirmaţii referitoare la evenimente sau fenomene.

Reguli de proiectare

  • itemii cu alegere duală este necesar să opereze strict cu fapte, situaţii, probleme dihotomice, având un singur răspuns corect dintre cele două oferite;
  • este necesară testarea unui singur element de conţinut/concept printr-un item (în caz contrar, valenţele diagnostice ale rezultatelor obţinute dispar, dar şi adecvarea la obiectivul formulat);
  • se va evita utilizarea unor propoziţii lungi, acestea putând determina neclarităţi, îndepărtarea de la sensul real al sarcinii sau răspunsuri greşite cauza-te de dificultăţi în lectura sarcinii; modul de exprimare va fi, de asemenea, pe cât de clar cu putinţă, lipsit de ambiguităţi;
  • se va păstra un limbaj adecvat nivelului de vârstă al celor evaluaţi, pentru a nu distorsiona rezultatele obţinute;
  • se folosesc, pe cât posibil, propoziţii afirmative în formularea sarcinii;
  • instrucţiunile privind modul în care va fi selectat răspunsul trebuie să fie foarte clare.

Greşeli în proiectare

  • În cazul în care, în proiectare, nu operăm cu fapte/contexte/probleme dihotomice (care permite fără dubiu variantele de răspuns corect sau incorect), subiectivitatea în corectare apare, precum şi riscul corectării şi notării în care intervin erori;
  • folosirea negaţiei, a dublei negaţii sau a altor formulări mai puţin clare, ridică neintenţionat gradul de dificultate al itemului, îndepărtându-l în acelaşi timp de k evaluarea obiectivului precizat.

Modalităţi de corectare şi notare

  • Având un singur răspuns corect, se corectează şi notează prin acordarea punctajului doar cazul obţinerii răspunsului aşteptat.