Întrebări structurate

Întrebările structurate sunt sarcini formate din mai multe sub-întrebări, de tip obiectiv sau semiobiectiv, legate între ele printr-un element comun. Întrebările structurate acoperă spaţiul liber aflat între tehnicile de evaluare cu răspuns liber si cele cu răspuns limitat impuse de itemii obiectivi. Acest tip de itemi oferă persoanei evaluate ghidare în elaborarea răspunsului, respectiv un cadru în care îşi realizează demersul. In elaborarea întrebărilor structurate, acestea pornesc în general de la un material-stimul (care poate fi reprezentat de diferite texte, date, diagrame, grafice, hărţi etc.), urmat de un set de sub-întrebări, alte eventuale date suplimentare şi un alt set de sub-întrebări.

Caracteristici generale

Având în vedere modul de prezentare şi de structurare a sarcinii, întrebările structurate pot îndeplini două funcţii importante:

  • în primul rând oferă persoanei evaluate ghidare în elaborarea răspunsului,
  • stimulează prin materialele utilizate producerea unui răspuns care se poate înscrie inclusiv în categorii vizând alte rezultate ale învăţării decât reproducerea sau aplicarea;
  • permit transformarea unui item de tip eseu într-o suita de itemi obiectivi, sau semiobiectivi, având ca principal efect creşterea fidelităţii în marcare;
  • structurarea întrebărilor permite evaluarea unei game largi de cunoştinţe, capacităţi si abilităţi, cu accent crescut pe nivelurile cognitive superioare;
  • permit construirea progresivă a unei dificultăţi si complexităţi dorite;
  • permit crearea unui număr de sub-întrebări legate printr-o temă comună, ceea ce conduce la o abordare profunda a acelei teme, din diferite perspective;
  • utilizează materiale-stimul auxiliare (hărţi, grafice, diagrame etc.), ceea ce determină creşterea gradului de atractivitate al acestui tip de itemi, dar si posibilitatea evaluării unor capacităţi specifice, dificil de evaluat în alt context;
  • stimulează atât dezvoltarea capacităţilor cu un nivel mai ridicat de complexitate, cât şi originalitatea şi creativitatea celui evaluat;
  • materialele auxiliare având calitatea tehnică necesară sunt relativ dificil de proiectat;
  • răspunsul la o sub-întrebare depinde uneori de cel oferit la sub-întrebări precedente, necesitând indicaţii clare în schema de marcare;
  • costurile sunt relativ ridicate şi timpul necesar proiectării întrebărilor structurate este mai lung.

Reguli de proiectare

  • sub-întrebările vor fi în general cu răspuns deschis, dar solicitând produce-rea unui răspuns relativ scurt;
  • gradul de dificultate al sub-întrebărilor va creşte progresiv spre sfârşitul itemului; gradul de dificultate al cerinţei poate fi asociat uneori cu solicitarea unui răspuns mai amplu;
  • fiecare sub-întrebare poate să fie autoconţinută şi să nu depindă de răspunsul corect la întrebarea precedentă;
  • în cazul întrebărilor structurate progresive, în care este continuată o etapă prin cerinţa următoare, sunt necesare indicaţii clare în schema de corectare, pentru a evita dubla depunctare pentru o singură greşeală;
  • spaţiul liber oferit pe foaia de răspuns trebuie sa fie în concordanţă cu lungimea reală a răspunsului aşteptat;
  • sub-întrebările trebuie sa fie în concordanţă şi stricta corelaţie cu materialele-stimul utilizate;
  • materialele auxiliare utilizate trebuie să aibă calitatea tehnica adecvată su-portului necesar, fără a ridica dificultăţi suplimentare sarcinii;
  • schema de marcare trebuie să fie proiectată în acelaşi timp cu formularea întrebării.

Gradul de dificultate al întrebărilor structurate este conferit de formatul acestora, de materialele utilizate şi de tipul sarcinii, respectiv de abilităţile, competenţele care sunt vizate. Modificând unul sau mai multe dintre aceste elemente, se pot obţine întrebări structurate pe diferite niveluri de dificultate, adecvate unor scopuri şi populaţii diverse.

Caracteristicile întrebărilor structurate prezentate mai sus le recomandă pentru utilizarea în cadrul oricărei discipline, cu atenţia necesară acordată limitelor amintite. În cazul unei proiectări atente şi imaginative, pot sprijini cu succes evaluarea unor demersuri cu adevărat originale şi creative, analiza unor situaţii noi şi explicarea/rezolvarea acestora prin modalităţi exersate sau noi. Schema de corectare şi notare este punctul egal important al proiectării şi utilizării acestor itemi, de calitatea acesteia fiind direct legată eficienţa aplicării lor.