Diseminare „Break stereotypes for a more active european citizenship”

În perioada septembrie 2014 – august 2016, la Şcoala Gimnazială Cricov, Valea Lungă, judeţul Dâmboviţa, se derulează proiectul ,,BREAK STEREOTYPES FOR A MORE ACTIVE EUROPEAN CITIZENSHIP “, finanţat în cadrul Programului Erasmus+, Acţiunea Cheie 2- parteneriate strategice între şcoli.

Proiectul se desfăşoară pe durata a doi ani, prin implicarea a patru şcoli partenere, după cum urmează:

1. İçerenköy Hasan Leyli İlkokulu – Istanbul, Turcia, instituţia coordonatoare

2. Instituto Comprensivo G. Falcone – Trapani, Italia

3. Zespol Szkol Gimnazjalno-Licealnych w Poznaniu – Poznan, Polonia

4. Şcoala Gimnazială Cricov – Valea Lungă, România.

În perioada 15 – 20 februarie 2015 a avut loc cea de-a doua reuniune a proiectului, desfăşurată în Istanbul, Turcia. Echipa României ajunge pe Aeroportul Internaţional Sabiha Gökçen, situat la aproximativ 35 km sud-est de Istanbul. Este al doilea aeroport care deserveşte Istanbulul, fiind construit din cauza numărului tot mai mare de pasageri care călătoresc. Aeroportul este numit după prima femeie pilot din Turcia – Sabiha Gokcen. Gazdele ne întâmpină şi ne însoţesc la hotelul Green Park Bostanci, pentru a ne caza. La orele 20:30 ne întâlnim cu toate echipele partenere formate din 6 profesori din Italia, 6 profesori din Polonia, 4 din România şi cei din echipa gazdă, pentru a lua cina la un restaurant cu preparate turceşti.

Instituţia İçerenköy Hasan Leyli İlkokulu, coordonatoarea proiectului, a fost gazda celei de-a doua întâlniri de proiect în oraşul Istanbul, Turcia. Au urmat patru zile intense de muncă, de planificarea activităţilor, stabilirea unor repere şi strategii de lucru în munca locală a partenerilor din proiect. N-au lipsit însă momentele dedicate descoperirii bogăţiei culturale şi a trecutului istoric al oraşului, aici întâlnindu-se – geografic şi cultural – Europa şi Asia. Grecesc, apoi turcesc – dar asta doar din punctul de vedere al istoriei oficiale – oraşul Byzantium/ Constantinopole/ Istanbul a fost, de fapt, mereu la fel ca azi: un oraş cosmopolit, loc de întâlnire al Apusului cu Orientul.

Conform agendei de lucru stabilite, la şcoală au avut loc diseminări ale activităţilor desfăşurate în perioada anterioară, şi anume prezentarea panourilor Erasmus din şcolile partenere, precum şi a temelor realizate în lunile decembrie (Ce fac copiii într-o zi obişnuită de şcoală? şi Ce fac familiile în comunitate?- cu privire la meseriile tradiţionale) şi ianuarie (prezentarea celor 10 poveşti despre elevii excluşi). Fiecare echipă şi-a pus în joc creativitatea şi originalitatea pentru ca produsul final să fie unul deosebit.

Ţara gazdă a realizat şi prezentat un glosar de termeni uzuali în limba turcă, dar şi în limba engleză, apoi a urmat planificarea şi stabilirea temelor din lunile următoare, precum şi alte detalii necesare desfăşurării în condiţii optime a reuniunii din aprilie 2015.

Profesorii din Italia, România şi Polonia au vizitat şcoala, având ocazia să interacţioneze cu elevii şi profesorii turci şi să afle detalii despre sistemul de învăţământ din această ţară, acesta fiind, de asemenea, un obiectiv important al proiectului. În partea a doua a zilei a urmat vizitarea obiectivului Maiden’s Tower (Kiz Kulesi), cel mai faimos turn din Istanbul.

Activitatea următoarelor zile a debutat cu un tur ghidat al oraşului şi vizitarea celor mai importante obiective, ceea ce ne-a permis o scurtă incursiune în istoria şi cultura regiunii, un alt obiectiv esenţial al proiectului. Excursia începe cu vizitarea în districtul Beyoglu a zonei TAKSIM, cea mai renumită şi modernă piaţă din Istanbul. Aici există un terminal de autobuze pentru transportul public local şi staţia de metrou principală. Strada pietonală Istiklal este împânzită de baruri, cluburi de noapte, săli de cinema. Aici este locul unde, la ocazii speciale, se adună localnicii (ajunul Anului Nou, parade, concerte, spectacole), apoi am vizitat Beyoglu Pera –districtul de pe malul de nord al Cornului de Aur (Golden Horn), de la Karaköy (Galata) şi Podul Galata sau Galata Köprüsü, aşa cum îi spun turcii. Are aproape 500 de metri lungime şi este destul de îngust – doar puţin peste 40 de metri, dar interesant este că e practic o punte între centrul istoric al Istanbulului şi Eminonu, cartierul cu cele mai importante instituţii religioase. Astfel, am aflat că Pera a fost, de asemenea, unul dintre cartierele favorizate de către subiecţii evrei ai sultanului şi încă mai are câteva sinagogi mici şi frumoase. Muzeul Pera (Pera Müzesi) din districtul Tepebası din Beyoğlu, în apropiere de marele hotel vechi Pera Palace, este o adevărată bijuterie, iar intrarea este gratuită.

Turnul Galata din Istanbul este unul dintre simbolurile oraşului şi a fost construit în secolul al XIV-lea, ca parte a sistemului defensiv ce apăra cartierul Galata. În turn, cum se coboară din lift (pentru că până la etajul 7 se urcă cu ajutorul unui lift) există scrisă o legendă potrivit căreia un aviator, Hezarfen Ahmet Çelebi, a zburat chiar în anul în care construcţia a fost finalizată cu aripi făcute chiar de el din turn, iar Sultanul Murad al IV-lea a aflat de acest lucru şi l-a exilat pe aviator. În prezent, clădirea adăposteşte un restaurant, o cafenea şi un club de noapte. Turnul Galata oferă o privelişte magnifică asupra zonei istorice a oraşului şi este locul perfect pentru relaxare după o lungă zi de vizitat. Spice Bazaar nu-i de ici, de colo, este locul cel mai parfumat din oraş, fiindcă peste tot vezi bunătăţi turceşti: rahat, baclavale, ceaiuri şi condimente. E al doilea cel mai mare complex acoperit de cumpărături, fiind situat în cartierul Eminönü, chiar lângă Yeni Cami (The new mosque). Seara, ne îndreptăm spre strada îngustă Nevizade, plină de taverne, cel mai bun loc din Istanbul unde se pot servi specialităţi turceşti cu preparate marine şi „raki”, băutura alcoolică specific turcească. Cuvintele cheie ale următoarelor zile au fost: istorie, cultură, legende tradiţionale, şi nu în cele din urmă, aspecte din arta culinară turcă.

Astfel am vizitat Palatul Topkapî care se află în zona pieţei Sultanahmet şi reprezintă unul dintre cele mai importante obiective din Istanbul. De aici a fost condus Imperiul Otoman timp de 400 de ani şi au fost luate decizii importante. Obiectivul se întinde pe o suprafaţă de aprox. 700.000 mp (tot domeniul palatului), fiind înconjurat de ziduri cu o lungime de 5 km. De aici a condus Imperiul Otoman şi Sultanul Suleyman Magnificul. Impresionanta construcţie este formată din mai multe pavilioane organizate în jurul a patru curţi interioare. În Pavilionul Mantiei Sfinte sunt păstrate câteva dintre cele mai sacre relicve pentru musulmani, ca de pildă fire de păr din barba Profetului şi două săbii folosite de acesta în bătăliile purtate împotriva necredincioşilor. De asemenea am admirat Fântâna lui Ahmed al III-lea , care se află în faţa primei porţi a Palatului Topkapi şi reprezintă un exemplu plăcut de arhitectură otomană târzie, îmbinând elementele clasice cu cele ale barocului.

Vizita la Biserica Sfânta Sofia (Hagia Sofia), capodopera a arhitecturii bizantine, a fost un prilej pentru noi de a afla noutăţi despre istoria şi cultura acestui popor. A fost construită în anul 537, având rol de biserică până în anul 916, iar mai apoi de moschee până în 1934. A fost deschisă ca muzeu în anul 1935 şi se spune că este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Turcia. Datorită lui Mustafa Kemal Ataturk s-au făcut unele restaurări, care au pus din nou în lumină mozaicuri de mare importanţă istorică. O parte din interior se afla şi acum în proces de renovare.

Moscheea Albastră este simbolul oraşului Istanbul şi unul dintre cele mai renumite lăcaşe de cult din lume, fiind de asemenea şi singura din Turcia cu şase turnuleţe. Numele provine de la cantităţile impresionante de faianţă albastră care au fost folosite la ridicarea sa. Cuprinşi de frumuseţea legendelor, aflăm că sultanul Ahmet (cel care a făcut moscheea) i-a spus arhitectului să construiască turnuleţele din aur, dar în turcă cuvâtnul “aur – altin” se aseamănă cu “şase – alti” şi arhitectul a încurcat iţele. Cert este că după finalizarea construcţiei, oficialii de la Moscheea Haram de la Mecca nu au fost de acord să mai existe încă o moschee cu şase turnuri şi aşa Moscheea Haram s-a ales cu şapte “minarete”.

La finalul zilei am fost invitaţi să degustăm câteva specialităţi culinare turce (rahat turcesc (locum) cu zeci de arome, baclavale, sarailii, halva etc. într-un cadru special, la Marele Bazar sau Bazarul Vechi, o construcţie uluitoare, un labirint de alei acoperite, prin care se înşiruie peste 4000 de magazine – un orăşel în miniatură, făcut numai din prăvălii. Acestea sunt grupate în funcţie de profilul lor: magazinele de bijuterii într-o anumită zonă a bazarului, magazinele de covoare în alta, argintăria la un loc, mătăsurile, dulciurile, pielăria, încălţămintea … fiecare la locul său. Asta face oarecum mai uşoară „navigarea” prin labirint, dacă vrei să cumperi un anume lucru. Mai greu e să negociezi cu vânzătorii, – volubili, insistenţi, familiari, prietenoşi – pentru care târguiala e un aspect obligatoriu al comerţului, indiferent cât de mare sau de mică ar fi valoarea achiziţiei pe care vrei să o faci. Seara a fost un nou prilej de bucurie pentru toţi participanţii, pentru că, într-un cadru solemn, au fost înmânate Certificatele de participare de către ţara gazdă şi din nou am descoperit nişte oameni harnici şi ospitalieri, mândri de tradiţiile şi realizările lor, dornici să împărtăşească celorlalţi moştenirea lor culturală. Ne-am considerat binecuvântaţi că am avut posibilitatea să fim din nou împreună, să continuăm să ne descoperim ca naţii şi ca indivizi, să clădim cu respect şi bună înţelegere prieteniile care s-au legat pe parcursul colaborării sau să formăm prietenii noi cu oamenii pe care i-am întâlnit pentru prima dată, aici, în Istanbul.

Acestă reuniune de proiect a reprezentat încă o dovadă că diferenţele culturale ne pot îmbogăţi. Ne referim aici la îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare în limba engleză care a devenit o punte de legătura între participanţi, dar şi la abilităţile de comunicare interpersonală, bazate pe valori precum: respectul diferenţelor, toleranţa. A învăţa de la alţii care sunt altfel decât tine nu înseamnă decât să înveţi ca om. Nu se poate vorbi de o cultură diferită decât cunoscând-o. Iar cel mai bun mod de a face aceasta, este să cunoşti oamenii din această cultură, să împărtăşeşti gândurile lor, trăirile, conflictele care ar putea să apară dintr-un motiv sau altul. Toleranţa şi capacitatea de detaşare de propriile idei şi valori sunt esenţiale în acest sens. De aceea, este foarte greu să reuşesti în acest domeniu, dacă se porneşte de la idei preconcepute. Termeni ca majoritar, minoritar, nu trebuie să aibă un sens peiorativ, nu trebuie să fie o armă împotriva noastră, nu trebuie să aruncăm unul asupra celuilalt povara identităţii, nu trebuie să fim ,,mono”, ci trebuie să fim ,,inter”, nu trebuie să fim ,,eu şi celălalt”, ci ,,eu împreună cu celălalt”.

Material realizat de Bratescu Mariana, Panait Nicoleta, Stănescu Emanuela, Mendeleac Iulianamembrii ai echipei de proiect din Şcoala Gimnazială Cricov, Valea Lungă.