Despre indemnizația de instalare

Personalul didactic de predare, personalul didactic auxiliar și cel nedidactic, aflat în primul an de activitate după absolvirea studiilor și încadrat într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, are dreptul la o indemnizație de instalare egală cu un salariu de bază al funcției îndeplinite.

Indemnizația de instalare:

– se solicită prin cerere scrisă și înregistrată la unitatea de învățământ în primul an de activitate;

– se acordă o singură dată la încadrarea într-o unitate situată într-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor;

– este în limita unui salariu de bază la angajare.

Baza legală este Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unitățile bugetare, care prevede, la art. 23:

(1) La încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizație de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcției, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat; în cazul medicilor și farmaciștilor, indemnizația de instalare se acordă, după terminarea stagiaturii sau a internatului, de unitatea sanitară unde s-au încadrat prin concurs.

(2) Indemnizația de instalare poate fi echivalentă cu două salarii de bază pentru acele localități unde atragerea specialiștilor se face cu mare greutate, stabilite de ministere și celelalte instituții centrale și locale ale administrației publice și avizate de Ministerul Finanțelor.

(3) Persoanele care au beneficiat de indemnizația de instalare și care ulterior au demisionat sau li s-a desfăcut contractul de muncă din motive imputabile lor înainte de împlinirea unui an de la instalare vor restitui, în condițiile legii, indemnizația primită, calculată proporțional cu perioada rămasă până la expirarea termenului de un an.